Colica renală este o durere foarte puternică, apărută brusc în lateralul spatelui, sub coaste, care vine în valuri și coboară adesea spre abdomen și zona inghinală. Cauza cea mai frecventă este o piatră la rinichi care blochează parțial ureterul, canalul prin care urina ajunge în vezică. Durerea în sine este un motiv de consult, iar anumite semne asociate o transformă într-o urgență.
Cum se recunoaște colica renală?
Colica renală se recunoaște după durerea intensă, pe o singură parte, care nu se calmează în nicio poziție și îl face pe pacient să se miște continuu. Spre deosebire de o durere musculară de spate, nu depinde de mișcare și nu cedează la repaus.
- durere în flanc, cu iradiere spre abdomenul inferior, inghinal sau organele genitale;
- greață și vărsături;
- urină roz, roșie sau tulbure;
- nevoie frecventă de a urina, cu usturime, mai ales când piatra se apropie de vezică.
Aceleași simptome pot apărea și în alte boli, de la pielonefrită la probleme ginecologice sau ale aortei, motiv pentru care diagnosticul îl stabilește medicul.
Când colica renală devine o urgență?
Colica renală devine o urgență atunci când durerea este însoțită de febră sau frisoane, pentru că o infecție în spatele unei pietre care blochează urina se poate agrava rapid. Se merge la urgențe sau se sună la 112 și în următoarele situații:
- pacientul nu mai urinează deloc sau urinează foarte puțin;
- persoana are un singur rinichi funcțional sau un transplant renal;
- durerea nu poate fi controlată, iar vărsăturile împiedică băutul de lichide;
- apar confuzie, amețeală puternică, leșin sau durere ori apăsare în piept;
- pacienta este gravidă, iar copiii cu astfel de dureri sunt duși la medic în aceeași zi.
La vârstnici, o durere bruscă de spate sau de abdomen nu se pune automat pe seama rinichilor și necesită evaluare medicală imediată. Informațiile prezentate aici nu înlocuiesc consultul medical.
Ce investigații face urologul pentru pietrele la rinichi?
Urologul confirmă pietrele la rinichi prin imagistică și analize, apoi stabilește mărimea și poziția lor. Ecografia este de obicei primul pas, fiind rapidă și fără radiații. Tomografia computerizată fără substanță de contrast arată cel mai precis piatra, iar sumarul de urină caută sânge și semne de infecție, după cum explică ghidul despre sumarul de urină și urocultura. Creatinina din sânge arată cum funcționează rinichii, subiect detaliat în articolul despre analizele pentru rinichi. La gravide și la copii medicul alege de preferință investigații fără radiații.
Dacă piatra este eliminată, păstrarea ei pentru analiza de laborator este utilă: compoziția chimică orientează măsurile de prevenție.
Ce tipuri de pietre la rinichi există?
| Tip de calcul | Frecvență | Factori asociați des |
|---|---|---|
| Oxalat de calciu | Cel mai frecvent tip | Hidratare insuficientă, alimentație bogată în sare, anumite tulburări metabolice |
| Fosfat de calciu | Mai rar | Unele boli renale și hormonale |
| Acid uric | Mai rar | Gută, urină foarte acidă, consum mare de proteine animale |
| Struvit | Rar | Infecții urinare repetate |
| Cistină | Foarte rar | O boală ereditară |
Ce decide urologul după diagnostic?
Decizia urologului depinde de mărimea și poziția pietrei, de prezența infecției și de funcția rinichiului. Unele pietre mici pot fi eliminate pe cale naturală, sub supraveghere medicală, cu medicamente pentru durere și uneori pentru relaxarea ureterului, alese de medic. Pietrele mari sau care blochează urina pot fi fragmentate prin unde de șoc aplicate din exterior, scoase endoscopic prin căile urinare sau, mai rar, printr-o mică incizie. Ce variantă se potrivește și cât se așteaptă până la o reevaluare hotărăște exclusiv medicul.
Cum se pot preveni noile pietre la rinichi?
Noile pietre la rinichi se previn în primul rând printr-un aport de lichide suficient încât urina să rămână deschisă la culoare pe tot parcursul zilei. Cantitatea potrivită diferă de la o persoană la alta, iar la cei cu boli de inimă sau de rinichi o stabilește medicul. Repere generale despre necesarul de lichide se găsesc în ghidul despre hidratarea corectă pe parcursul zilei.
- mai puțină sare și mai puține produse ultraprocesate;
- porții moderate de carne și mezeluri;
- calciu din alimente în cantitate obișnuită, nu eliminat din meniu fără indicație medicală;
- recomandările alimentare specifice tipului de piatră, primite de la urolog sau de la medicul nutriționist.
