Dacă ai stat o vreme cu ochii pe lumea cripto, știi cum arată zilele care fac zgomot. Un grafic care se rupe într-o direcție, o etichetă nouă pe X, o isterie scurtă, apoi liniște. Pe fundal, însă, cresc lucrurile care nu au nevoie de aplauze ca să se impună: infrastructura, obiceiurile, disciplina. Acolo se așază, tot mai clar, tokenizarea activelor din lumea reală, segmentul numit, aproape tehnic, RWAs.

În 23 ianuarie 2026, datele publice arătau că valoarea totală blocată în active reale tokenizate a trecut de 21 de miliarde de dolari. Cifra nu e un record într-o piață care a învățat să gândească în trilioane, dar e o bornă cu greutate. Spune că ideea nu mai e doar o promisiune frumoasă în prezentări, ci un mecanism care funcționează suficient de bine încât să atragă capital și să-l țină acolo.

Informația despre acest prag și despre distribuția sa pe categorii a fost adusă și explicată pe înțelesul publicului local de Cryptology.ro, care urmărește constant puntea dintre finanțele tradiționale și infrastructura on-chain. Într-o perioadă în care multe titluri se consumă rapid, RWAs au alt ritm: se construiesc cu acte, cu custodie, cu audit, cu pași mărunți, dar încăpățânați.

Dincolo de pragul în sine, știrea are un al doilea strat, la fel de important. Ethereum găzduiește în continuare cea mai mare parte din aceste active tokenizate, însă rețele mai ieftine, precum Arbitrum, încep să capteze atenție și volum. Nu pentru că cineva ar vrea să schimbe steagul, ci fiindcă operațiunile se uită la comisioane, predictibilitate și integrare. Când un produs cu randament real se mișcă zilnic, costurile nu mai sunt un detaliu.

De la „ideea bună” la instrumentul care chiar se folosește

Tokenizarea sună, la început, ca o traducere. Iei un activ familiar, un titlu de stat, o marfă, o participație într-un fond, uneori un portofoliu de credite, și îl „pui” pe blockchain sub forma unui token. În spatele cuvântului, însă, nu se află o magie, ci o arhitectură juridică și operațională. Tokenul nu e activul în sine, ci un drept economic legat de acel activ, un fel de cheie către o cameră care trebuie să existe, să fie păzită, auditată și reglementată.

De aceea, când se discută despre RWAs, discuția se împarte inevitabil între două lumi. On-chain, ai contracte inteligente, transfer rapid, posibilitatea de a folosi tokenul în aplicații financiare descentralizate, transparență în mișcări și disponibilitate non-stop. Off-chain, ai custodia activului suport, verificări, reguli de răscumpărare, documente și, mai ales, responsabilitate. Tokenizarea reușită e cea care le leagă pe ambele fără scurtături.

Pragul de 21 de miliarde vorbește tocmai despre această legătură. Nu e doar un număr, e un semn că sistemul, cu toate fricțiunile lui, a început să fie suficient de credibil pentru a fi folosit. O parte din capital vine din curiozitate cripto, o parte vine din logica tradițională: randament, lichiditate, colateral, eficiență. Împreună, ele conturează o piață care nu se mai poate ignora.

21 de miliarde de dolari: ce înseamnă TVL în acest context

În limbajul DeFi, TVL, total value locked, este felul în care măsori cât capital stă depus într-un protocol. În zona RWAs, indicatorul a fost adoptat ca un barometru: cât de multă valoare, în termeni de expunere economică, s-a mutat în produse tokenizate. Deși formula nu surprinde toate nuanțele, e un reper convenabil pentru dimensiune.

Trecerea de 21 de miliarde arată o acumulare, nu un foc de paie. Piața RWAs crește, în general, într-o manieră diferită de restul cripto. Are un tip de stabilitate care vine din active suport a căror volatilitate e mai mică decât a tokenurilor speculative. În același timp, tocmai această stabilitate impune standarde mai stricte. Un produs tokenizat legat de titluri de stat nu poate fi construit ca un proiect experimental; de obicei, în spate stau entități reglementate, proceduri și un control de risc mai apropiat de lumea fondurilor.

Această maturizare are și un efect secundar: ridică întrebarea infrastructurii. Dacă vorbim despre miliarde, nu mai e suficient să spui „merge”. Trebuie să fie replicabil, verificabil, auditat, integrabil în sisteme existente. Aici se explică de ce, chiar dacă Ethereum domină, apar mișcări spre alte rețele care pot oferi costuri mai previzibile.

De ce datoria SUA domină valul de tokenizare

Când te uiți la împărțirea celor 21 de miliarde, prima surpriză e că nu e deloc o surpriză: datoria guvernului SUA, sub formă de titluri de stat, conduce segmentul, cu peste 9 miliarde de dolari în valoare tokenizată. În perioade în care investitorii caută venit, dar nu vor să-și pună nervii în joc, T-Bills rămân o referință.

Există un motiv simplu pentru această dominanță. Titlurile de stat americane au o reputație globală de activ cu risc scăzut, sunt foarte lichide și au un ecosistem de analiză matur. Iar când astfel de instrumente sunt tokenizate, ele nu își schimbă natura, însă își schimbă modul de acces. Devine posibilă o integrare mai fluidă cu aplicații on-chain, inclusiv pentru utilizatori care altfel nu ar interacționa cu piețe tradiționale.

În limbajul de zi cu zi, tokenizarea face ca un instrument de tip money market să se comporte, în parte, ca un obiect digital: îl poți ține într-un portofel, îl poți transfera rapid și, în anumite cadre, îl poți folosi drept garanție. Pentru companii cripto-native, pentru platforme de plăți sau pentru trezorerii care operează cu stablecoins, aceasta e o schimbare pragmatică. În loc să stea pe cash fără randament sau să iasă complet din ecosistem, pot rămâne în mediul on-chain cu o expunere la venituri mai „cuminți”.

Mărfurile tokenizate și aurul, între încredere și lanțul de custodie

A doua categorie ca mărime este cea a mărfurilor, cu aproximativ 3,7 miliarde de dolari tokenizați. Aici intră, de regulă, aurul tokenizat, dar și alte forme de expunere la active fizice. Aurul are un avantaj pe care tehnologia nu-l poate fabrica: e înțeles intuitiv. Nu trebuie să explici prea mult ce reprezintă. Când spui „aur”, pentru mulți oameni se aprinde un reflex vechi, cultural, legat de stabilitate.

Totuși, aurul tokenizat aduce imediat și întrebarea inevitabilă: unde e aurul? Într-o tokenizare bine făcută, în spate există custodie, audit și reguli clare de răscumpărare. Tokenul este, din punct de vedere tehnic, un instrument elegant, dar el depinde de un lanț de încredere. Dacă acel lanț se slăbește, tokenul nu devine aur, ci rămâne doar un simbol.

Chiar și cu această dependență, interesul pentru mărfuri tokenizate a crescut fiindcă ele joacă un rol pe care cripto l-a căutat mult timp: o punte către active care nu urmează mereu aceeași coregrafie cu restul pieței. În perioade în care volatilitatea cripto pare un vânt care schimbă direcția la fiecare oră, un activ suport cu o istorie mai lungă oferă o anumită liniște psihologică.

Creditul privat tokenizat: zona cu adevărat sofisticată

În jurul a 2,5 miliarde de dolari se află segmentul de credit privat tokenizat. Nu e la fel de vizibil ca titlurile de stat și nici la fel de ușor de explicat precum aurul, dar e o zonă care spune multe despre maturizarea pieței. Creditul privat înseamnă împrumuturi acordate în afara circuitului bancar tradițional, către companii sau proiecte care nu se finanțează prin emisiuni publice clasice.

Tokenizarea creditului privat poate aduce mai multă transparență în fluxuri, o distribuție mai eficientă și o posibilă creștere a accesibilității pentru investitori calificați. Dar ridică și o problemă de bază: riscul nu e uniform și nu e simplu. În spatele unei dobânzi atractive se află întrebări despre contrapartidă, despre calitatea portofoliului, despre termenii de recuperare. Aici, tokenizarea nu reduce neapărat riscul, ci îl face mai vizibil, cu condiția ca raportarea să fie făcută serios.

Faptul că acest segment are deja miliarde de dolari sugerează că nu doar retailul curajos se uită la RWAs. Există și un interes instituțional, fie direct, fie prin structuri care seamănă mai mult cu fondurile tradiționale decât cu proiectele cripto de început.

Obligațiuni corporative și fonduri instituționale, semnele unei piețe care se așază

Pe lângă aceste categorii mari, obligațiunile corporative și fondurile instituționale își cresc treptat ponderea. Imobiliarele și private equity există și ele în peisaj, dar cu o prezență mai mică. Distribuția aceasta e logică. Activele care sunt deja standardizate și au infrastructură matură se tokeniză mai ușor. Activele care cer evaluări complexe, documentație variabilă și multe excepții juridice avansează mai lent.

Când apar fonduri instituționale tokenizate, mesajul este, de regulă, conservator: se caută eficiență de distribuție, un mod mai rapid de a gestiona subscrieri, decontări și transferuri, și o integrare cu aplicații digitale care funcționează non-stop. În această etapă, tokenizarea nu concurează neapărat bursa, ci concurează fricțiunea: timpii morți, reconcilierea dificilă, costurile invizibile.

Ethereum rămâne centrul, iar asta nu se datorează doar tradiției

Ethereum găzduiește încă cea mai mare parte din RWAs tokenizate. Are sens. Rețeaua a acumulat lichiditate, standarde, instrumente de audit, experiență de custodie și o comunitate de dezvoltare care a construit, în timp, o infrastructură pe care instituțiile o pot evalua. În plus, pentru multe entități mari, reputația contează. Iar reputația, în ecosisteme financiare, se construiește încet.

Există și un argument de „rețea”. Dacă cele mai multe aplicații DeFi, cele mai multe instrumente de colateralizare și cele mai multe integrări se află pe Ethereum, e firesc ca un emitent să vrea să fie acolo unde utilizatorii sunt deja prezenți. Tokenizarea e, până la urmă, și o problemă de distribuție.

În același timp, cifrele arată că Ethereum nu e doar casa RWAs, ci și un nod major pentru tokenizarea în general. Conform datelor menționate în discuțiile recente din industrie, pe Ethereum se află o valoare tokenizată foarte mare care include stablecoins, fonduri tokenizate, mărfuri și acțiuni, cu stablecoins dominând detașat. Această masă critică explică de ce rețeaua rămâne prima opțiune.

Totuși, aici apare întrebarea incomodă: cât costă să rămâi acolo? Și cât de predictibil e costul?

Când taxele și predictibilitatea încep să decidă: Arbitrum și cazul Spiko

În paralel cu dominanța Ethereum, rețele mai mici, în special cele percepute ca fiind mai ieftine, încep să capteze interes. Un exemplu relevant este Arbitrum, unde produsele tokenizate Spiko, EUTBL și USTBL, au depășit împreună 273 de milioane de dolari în TVL. Nu e o sumă care să concureze cu totalul pieței, dar e suficientă cât să arate un tip de comportament.

Când un produs construit în jurul titlurilor de stat ajunge să fie adoptat masiv pe o rețea de tip layer 2, concluzia e simplă: pentru un anumit profil de utilizator, lanțul pe care rulează tokenul devine parte din produs. Dacă transferurile sunt frecvente, dacă instrumentul e folosit ca garanție, dacă lichiditatea trebuie să circule, comisioanele și viteza nu mai sunt un detaliu. Devine o componentă a randamentului net.

Arbitrum este atractiv tocmai pentru ceea ce instituțiile numesc, mai puțin poetic, „predictibilitate operațională”. Nu e suficient să fie ieftin; trebuie să fie și constant. Într-un mediu în care trebuie să raportezi costuri, să planifici fluxuri și să justifici decizii, un sistem care se comportă previzibil câștigă teren.

De ce lanțurile alternative au șanse reale în tokenizare

E tentant să transformi această mișcare într-o competiție dramatică între blockchain-uri, dar explicația e mai liniștită. Tokenizarea atrage capital pentru că reduce fricțiunea, iar lanțurile alternative câștigă teren atunci când reduc fricțiunea și mai mult. În timp, pe măsură ce produsele se diversifică și volumul crește, emitentul și distribuitorul vor căuta canale multiple.

Există și o logică de diversificare. Un emitent care rulează exclusiv pe un singur lanț își asumă dependența de acel mediu tehnic, de actualizările sale, de reputația sa și de felul în care reacționează piața la eventuale incidente. A avea suport multichain poate funcționa ca o plasă. Nu elimină riscul, dar îl distribuie.

În plus, multe aplicații on-chain nu sunt construite pentru a trăi pe o singură rețea. Ele se adaptează acolo unde utilizatorii sunt activi și unde costurile permit o utilizare repetată. Pe măsură ce RWAs devin colateral, nu doar „investiție”, lanțurile cu comisioane mai mici devin atractive dintr-un motiv foarte concret: un colateral care costă mult să fie mișcat este, în practică, mai puțin util.

Cât de mari pot deveni RWAs: între estimări curajoase și realitate

În discuțiile recente, apar frecvent estimări despre cât ar putea ajunge tokenizarea în următorii ani. Unele rapoarte vorbesc despre o piață de 2 până la 4 trilioane de dolari până în 2030, altele, mai ambițioase, avansează cifre mult mai mari, de ordinul zecilor de trilioane. Astfel de proiecții trebuie citite cu prudență. Nu sunt hărți, sunt scenarii.

Totuși, chiar și dacă iei partea conservatoare a acestor estimări, semnalul rămâne puternic: tokenizarea a intrat pe agenda marilor jucători. Iar când ceva ajunge pe agenda instituțiilor, se mișcă lent, dar poate schimba peisaje. Nu înseamnă că fiecare activ se va tokeniza. Înseamnă că, acolo unde costurile și infrastructura justifică, tokenizarea va fi folosită ca o metodă de eficientizare.

Ce cumperi, de fapt, când cumperi un activ tokenizat

Un cititor atent va întreba, pe bună dreptate, ce ține în mână, metaforic, atunci când cumpără un token care „reprezintă” un activ real. Răspunsul corect nu e nici romantic, nici cinic: cumperi un drept economic, implementat tehnic, garantat juridic și susținut operațional. Iar calitatea acelui drept depinde de cum sunt construite toate aceste straturi.

Riscul tehnic există, chiar și în proiecte bine auditate. Un smart contract poate avea vulnerabilități, o integrare poate produce efecte neașteptate, iar infrastructura poate fi lovită de atacuri sau de erori. În paralel, riscul de contrapartidă rămâne relevant. Dacă în spate există o entitate care administrează custodia și răscumpărarea, această entitate trebuie să fie solidă, reglementată și verificabilă.

Mai există și un risc juridic, mai ales în jurisdicții unde reglementarea nu a prins încă toate nuanțele tokenizării. Uneori, produsul e perfect din punct de vedere tehnic, dar se lovește de o zonă gri din legislație, iar aceasta poate afecta accesul sau răscumpărarea. De aceea, pentru investitori, întrebările sănătoase sunt cele banale: cine emite, cum se păstrează activul suport, cum se verifică existența lui, ce drepturi ai, în ce condiții poți ieși.

Pe de altă parte, și lumea tradițională are riscurile ei, doar că sunt mai bine camuflate. Decontările lente, reconcilierea între baze de date diferite, lipsa unei vederi comune asupra tranzacțiilor, toate acestea pot produce fricțiuni și erori. Tokenizarea promite să reducă tocmai aceste zone de opacitate, oferind un registru comun, vizibil, programabil.

De ce RWAs atrag atenția chiar și când piața cripto e nervoasă

În momente de volatilitate, mulți investitori se refugiază instinctiv în numerar sau în echivalente de numerar. În spațiul cripto, acest reflex se traduce adesea prin stablecoins. Problema e că stablecoins, în forma lor simplă, nu oferă automat randament. Dacă există posibilitatea de a sta pe un instrument cu venit, fără să ieși complet din ecosistem, interesul devine logic.

Titlurile de stat tokenizate și fondurile monetare tokenizate funcționează, pentru unii, ca o zonă de „parcare” cu randament. Nu sunt soluții pentru oricine și nu sunt lipsite de riscuri, dar oferă o alternativă la pasivitatea totală. Iar pentru protocoalele DeFi, RWAs pot aduce un alt tip de stabilitate: colateral care nu se prăbușește instantaneu la un zvon.

Acesta este un motiv pentru care tokenizarea nu pare să fie doar o modă trecătoare. Ea răspunde unei nevoi reale: conectarea capitalului digital la randamentele și activele lumii tradiționale, fără a renunța la flexibilitatea operațională pe care o oferă blockchain-ul.

România, între fascinație și nevoia de explicație clară

În spațiul românesc, discuția despre cripto e adesea dominată de prețuri, de știri scurte și de entuziasm sau panică. Tokenizarea, în schimb, cere răbdare. Nu e o poveste care se consumă într-o zi. Este o schimbare de infrastructură, iar infrastructura nu se vede imediat, dar o simți când lipsește.

Aici contează felul în care subiectul e tradus în limbajul publicului larg, fără să fie infantilizat. Mihai Popa, de la Cryptology.ro, a insistat în analizele sale că RWAs trebuie privite prin prisma mecanismelor, a cadrului legal și a utilității, nu prin aceeași lentilă cu care privim tokenurile speculative. Diferența aceasta schimbă totul. Dacă nu o faci, riști să pui în același coș un fond monetar tokenizat și un proiect fără transparență.

Pentru cititorul obișnuit, o întrebare simplă poate fi un filtru bun: care este „ancora” activului? Dacă răspunsul e clar, verificabil și reglementat, atunci discuția devine serioasă. Dacă răspunsul se pierde în formulări vagi, e un semnal de prudență.

Unde se poate duce piața în 2026 și ce merită urmărit

Dacă pragul de 21 de miliarde a fost atins la început de an, e plauzibil să vedem o accelerare, dar nu neapărat una spectaculoasă în sensul clasic cripto. Cel mai probabil, creșterea va veni prin produse de tip money market tokenizate, prin extinderea creditului privat pentru investitori calificați și prin apariția unor structuri tot mai standardizate pentru obligațiuni și fonduri. În același timp, extinderea pe rețele cu costuri mai mici poate deveni un avantaj competitiv, nu un capriciu tehnologic.

Dominanța Ethereum nu dispare peste noapte. Are prea multă infrastructură în spate. Dar este foarte posibil ca, pe măsură ce produsul devine mai „utilitar”, utilizarea să se distribuie mai mult, mai ales acolo unde comisioanele, timpul de confirmare și integrarea fac diferența în experiența de zi cu zi.

Într-un fel, tokenizarea e o poveste despre cum se mișcă finanțele atunci când sunt obligate să devină mai rapide. Nu schimbă natura banilor, nu anulează riscul și nu înlocuiește nevoia de reguli. Dar poate reduce timpii morți, poate scădea costurile invizibile și poate face proprietatea mai ușor de transferat.

Pentru cei care urmăresc aceste transformări în limba română, Cryptology.ro rămâne una dintre puținele surse care le pune în context, legând cifrele de infrastructură, de reglementare și de interesul instituțional, fără să transforme totul într-o poveste de „hype”. Iar dacă există o concluzie care merită păstrată din acest prag de 21 de miliarde, ea e simplă: tokenizarea nu mai e o curiozitate. E o direcție de lucru, iar direcțiile, atunci când capătă masă, schimbă trasee.