Laboratorul de somn este unitatea în care se face polisomnografia, investigația care înregistrează pe parcursul unei nopți activitatea creierului, respirația, oxigenul din sânge, ritmul inimii și mișcările corpului. Este examinarea de referință pentru apneea în somn și pentru alte tulburări ale somnului. Pacientul doarme într-o cameră amenajată ca un dormitor, iar senzorii nu provoacă durere.
Cine este trimis la polisomnografie?
La polisomnografie sunt trimiși pacienții la care medicul suspectează o tulburare a somnului care nu poate fi lămurită prin consult și analize obișnuite. Trimiterea vine de obicei de la medicul pneumolog, neurolog, ORL, cardiolog sau psihiatru. Motivele frecvente sunt:
- sforăitul puternic cu pauze de respirație observate de partener;
- somnolența accentuată în timpul zilei, fără o explicație clară;
- suspiciunea de narcolepsie;
- mișcările repetate ale picioarelor în somn;
- comportamentele neobișnuite în somn, precum mersul, vorbitul sau mișcările violente;
- hipertensiunea greu de controlat sau aritmiile la pacienți care sforăie.
Semnele pe care le observă de obicei partenerul sunt descrise în articolul despre apneea în somn, iar rolul medicului ORL este explicat în ghidul despre consultul ORL pentru sforăit persistent.
Ce înregistrează polisomnografia?
Polisomnografia înregistrează simultan mai multe semnale, iar combinarea lor arată nu doar dacă respirația se oprește, ci și cum influențează asta etapele somnului.
| Semnal | Cum se înregistrează | Ce arată |
|---|---|---|
| Activitatea creierului | Electrozi mici pe scalp | Etapele somnului și treziri scurte |
| Mișcările ochilor și tonusul mușchilor | Electrozi lângă ochi și pe bărbie | Somnul cu vise, tulburări de comportament în somn |
| Fluxul de aer | Senzor la nas și gură | Opririle și reducerile respirației |
| Efortul respirator | Centuri pe torace și abdomen | Tipul apneei |
| Oxigenul din sânge | Senzor pe deget | Scăderile oxigenului în timpul pauzelor |
| Ritmul inimii | Electrozi pe piept | Variațiile pulsului, aritmii |
| Mișcările picioarelor și poziția | Senzori pe gambe și pe corp | Mișcări periodice, legătura cu poziția |
Cum decurge noaptea în laboratorul de somn?
Noaptea în laboratorul de somn începe seara, când pacientul ajunge cu una sau două ore înainte de ora obișnuită de culcare. Un tehnician aplică senzorii, operațiune care durează de regulă 30–60 de minute, verifică semnalele și apoi stinge lumina. Pe parcursul nopții, înregistrarea este urmărită dintr-o cameră alăturată, iar pacientul poate cere ajutor oricând, de exemplu pentru a merge la toaletă. Dimineața, senzorii se îndepărtează, iar pacientul pleacă acasă. Când se suspectează narcolepsia, a doua zi pot urma câteva reprize de somn scurt, programate.
Cum se pregătește pacientul pentru polisomnografie?
- Tratamentele obișnuite se discută dinainte cu medicul care a făcut trimiterea; nicio schimbare nu se face din proprie inițiativă.
- În după-amiaza investigației se evită cafeaua, ceaiul negru, băuturile energizante și alcoolul.
- Părul se spală, fără ulei, spumă sau fixativ, ca electrozii să adere bine.
- Se aduc pijamaua obișnuită, articolele de toaletă și lista medicamentelor.
- Somnul de după-amiază se evită în ziua respectivă.
Obiceiurile care influențează somnul sunt discutate și în articolul despre greșelile frecvente legate de somn.
Ce arată rezultatul polisomnografiei?
Rezultatul polisomnografiei arată, printre altele, indicele de apnee-hipopnee, adică numărul mediu de opriri și reduceri ale respirației pe oră de somn. Orientativ, sub 5 evenimente pe oră se consideră de regulă normal la adulți, 5–15 apnee ușoară, 15–30 moderată și peste 30 severă, însă interpretarea finală, inclusiv la copii, unde pragurile sunt diferite, o face medicul, împreună cu simptomele și bolile asociate. Raportul mai cuprinde durata și eficiența somnului, scăderile de oxigen și eventualele mișcări anormale.
Există variante la polisomnografia din laborator?
O variantă este poligrafia respiratorie la domiciliu, cu un aparat portabil care înregistrează respirația, oxigenul și pulsul, dar nu și activitatea creierului. Este potrivită pentru anumite suspiciuni de apnee, iar medicul decide dacă rezultatul este suficient sau dacă este nevoie de investigația completă. Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical. Somnolența puternică la volan este un motiv de oprire imediată în siguranță, iar pauzele de respirație însoțite de durere sau apăsare în piept, lipsă de aer la trezire sau confuzie apărută brusc cer apel la 112.
