Luni dimineata, dupa doua zile libere, corpul se simte la fel de greu ca vineri seara. Telefonul de serviciu ramane deschis si la cina, mesajele vin si duminica, iar lista de a doua zi se formeaza singura in cap pe la miezul noptii. Weekendul a trecut, dar nu a odihnit pe nimeni si nu a schimbat nimic.
Scenariul e familiar pentru multi oameni care lucreaza mult si care au ajuns sa considere normal ritmul asta. Nu pentru ca le-ar placea, ci pentru ca asa merg lucrurile de atat de mult timp incat nimeni nu isi mai aminteste cum era inainte.
Efectele se vad pe rand, in lucruri marunte. Somnul se muta mai tarziu, rabdarea scade, iar mesele devin ceva rezolvat in graba. Cativa oameni ajung sa discute cu un psiholog nutritionist abia dupa ce observa ca au mancat luni intregi doar in fata laptopului.
Odihna care nu odihneste
Problema cu weekendul nu e ca ar fi prea scurt. E ca de multe ori nu e liber cu adevarat. Doua zile in care telefonul ramane deschis, in care se verifica mesajele de doua ori pe ora si in care se amana doar inceperea lucrului nu sunt doua zile de pauza.
Asteptarea unui mesaj de serviciu oboseste aproape cat lucrul propriu-zis, chiar daca nu se intampla nimic concret. De aceea multi oameni ies din weekend la fel de obositi cum au intrat in el.
Un psiholog Constanta care lucreaza cu oameni foarte activi profesional aude des exact povestea asta. Cei care rup ciclul nu isi iau de obicei concedii mai lungi, ci stabilesc un interval in care telefonul de serviciu e inchis complet. La inceput pare imposibil, apoi devine evident ca nimic nu s-a prabusit.
Pauzele din timpul zilei
O zi de lucru fara nicio pauza reala nu aduce mai mult, doar un ritm mai lent. Dupa cateva ore de concentrare continua, aceeasi sarcina incepe sa ia vizibil mai mult timp si apar greseli pe care nimeni nu le-ar fi facut dimineata.
Pauza care functioneaza nu e cea in care se trece de pe un ecran pe altul. E cea in care cineva se ridica de pe scaun, iese din camera si face altceva pentru cateva minute. Diferenta dintre cele doua e mult mai mare decat pare si se simte imediat in orele de dupa.
Uneori, dificultatea de a lua o pauza are radacini mai vechi, in perioade in care odihna era vazuta ca lene. Cine recunoaste tiparul asta poate lucra pe el si separat, de exemplu prin EMDR online, varianta care cere cel mai putin timp intr-o saptamana deja plina.
Ce se schimba usor
Nu toate ajustarile cer o schimbare de job sau o discutie grea cu seful. O parte se pot face fara sa afle nimeni si incep sa se simta destul de repede.
Niciuna nu rezolva singura o saptamana prost construita, dar impreuna scad vizibil presiunea de peste zi si fac serile mai usoare.
Lucruri care se pot face fara aprobare:
- o pauza scurta la fiecare cateva ore, departe de ecran
- masa de pranz luata asezat, nu la birou
- notificarile oprite in afara programului
- o ora fixa la care se inchide laptopul
- drumul spre casa facut pe jos, macar partial
Serile si somnul
Seara e intervalul in care se vede cel mai clar cum a fost ziua. Cand lucrurile merg bine, ea e plictisitoare si linistita. Cand nu, se intinde pana tarziu si se umple cu lucruri care nu odihnesc pe nimeni.
Multi oameni amana culcarea nu pentru ca nu ar fi obositi, ci pentru ca e singurul interval din zi care le apartine. E un fel de recuperare a timpului pierdut peste zi, care functioneaza pe moment si costa a doua zi.
Nu e vorba de dezordine si nici de o proasta impartire a timpului, cum se spune des. E vorba de o zi care nu a lasat niciun moment liber si care isi cere partea seara, cand nu mai are cine sa o intrerupa.
Ordinea schimbarilor
Nu se schimba tot deodata si nici nu ar rezista. Se alege un singur lucru, de obicei cel mai usor, si se tine cateva saptamani pana nu mai cere atentie.
Abia dupa ce acela a intrat in obisnuinta are sens al doilea. Altfel, totul pare un program suplimentar adaugat peste unul deja plin si se abandoneaza destul de repede.
O ordine care tine:
- o ora fixa la care se opreste lucrul
- notificarile oprite in afara programului
- o masa pe zi luata asezat
- o zi din weekend fara telefonul de serviciu
- o discutie cu cineva, daca nimic nu se misca
Dupa cateva saptamani
Primul semn ca ceva s-a schimbat nu e ca a scazut volumul de munca. De obicei el ramane la fel. Se schimba felul in care e dus, iar asta se vede in rabdarea de acasa, nu in cifrele de la birou.
Al doilea semn tine de serile obisnuite. Apar din nou intervale in care nu se intampla nimic anume si in care nimeni nu verifica nimic. Sunt primele ore sacrificate cand programul se incarca si primele care revin cand se mai rareste.
Important e sa nu fie asteptata o schimbare mare. Nimeni nu trece de la o saptamana aglomerata la una linistita. Diferenta reala e intre o saptamana care se termina duminica seara si una care nu se termina niciodata, iar asta se simte dupa cateva luni, nu dupa cateva zile.
