Sari la conținut
Rezilierea și denunțarea unilaterală: cum se deosebesc și ce efecte au
Legislativ

Rezilierea și denunțarea unilaterală: cum se deosebesc și ce efecte au

Rezilierea și denunțarea unilaterală sunt două moduri prin care un contract poate înceta înainte de termen, dar au temeiuri diferite. Rezilierea apare, de regulă, când cealaltă parte nu își respectă obligațiile. Denunțarea este dreptul de a pune capăt contractului fără a invoca o culpă, atunci când legea sau contractul permit acest lucru.

În ghidurile despre administrarea unei firme de pe RevistaFirmelor, contractele apar des, pentru că o clauză greșită poate costa timp și bani. De aceea, merită să știi cum se aplică fiecare mecanism.

Ce este rezilierea

Rezilierea este o sancțiune pentru neexecutarea unui contract cu executare succesivă, cum este cel de furnizare sau de prestări. Contractul încetează pentru viitor, iar ce s-a executat până atunci rămâne valabil. Partea nemulțumită poate cere și daune-interese, dacă dovedește prejudiciul.

Rezilierea se poate face prin hotărâre judecătorească, prin declarație unilaterală sau prin aplicarea unui pact comisoriu, adică a unei clauze prin care părțile au stabilit dinainte condițiile în care contractul se desface.

Ce este denunțarea unilaterală

Denunțarea nu presupune ca cealaltă parte să fi greșit. Ea este posibilă, de regulă, în contractele încheiate pe durată nedeterminată sau acolo unde contractul o prevede, și se face cu un preaviz rezonabil. Scopul preavizului este protejarea celeilalte părți, care trebuie să aibă timp să se reorganizeze.

Diferențele esențiale

  • Temeiul: rezilierea ține de neexecutare, denunțarea ține de un drept de ieșire.
  • Culpa: la reziliere se analizează cine nu și-a respectat obligațiile, la denunțare nu.
  • Efectele: ambele produc efecte pentru viitor, dar numai rezilierea deschide, de obicei, calea daunelor.
  • Procedura: rezilierea cere, în mod normal, o punere în întârziere sau o notificare, denunțarea cere preaviz.

Ce efecte au în practică

După încetare, părțile trebuie să deconteze sumele datorate și să restituie bunurile, dacă este cazul. Clauzele penale, garanțiile și obligațiile de confidențialitate pot continua, deoarece prin natura lor sunt gândite să supraviețuiască contractului.

Un exemplu simplu

Să luăm un contract de prestări servicii pe durată nedeterminată. Dacă prestatorul nu livrează la termen în mod repetat, beneficiarul îl poate soma să își execute obligațiile și, dacă nu se întâmplă nimic, poate rezilia contractul. Dacă însă beneficiarul doar nu mai are nevoie de serviciu, fără vreo greșeală a prestatorului, calea potrivită este denunțarea, cu respectarea preavizului.

Calificarea corectă contează: o reziliere invocată fără temei poate fi privită ca o încălcare a contractului, cu riscul unor daune pentru partea care a notificat greșit. Reține și că nu toate contractele permit denunțarea; unele, cum sunt cele cu termen fix, o exclud dacă părțile nu au prevăzut-o. RevistaFirmelor tratează astfel de aspecte în ghidurile despre administrarea firmei.

Cum eviți litigiile

Prevederile contractului sunt primul reper. Verifică dacă există clauză de reziliere sau de denunțare, ce termen de preaviz se aplică și cum se face notificarea. Păstrează dovada comunicării, de exemplu o scrisoare recomandată sau un e-mail cu confirmare.

Dacă ești la început cu administrarea firmei, secțiunea administrare din RevistaFirmelor îți arată și alte aspecte de rutină care merită cunoscute.

Recomandarea practică: înainte să trimiți orice notificare, recitește contractul și cere părerea unui jurist, pentru că greșeala de calificare poate schimba efectele. RevistaFirmelor te ajută să înțelegi bazele, dar nu înlocuiește consultanța pentru cazul tău.